El pasado 7 de octubre de 2015 a intrat în vigoare Ley 42/2015 de reforma de la Ley de Enjuiciamiento Civil. Între modificările introduse de această normă, am găsit una care, deși nu a fost anunțată (a fost inclusă în proiectul de lege publicat în data de 6 martie 2015) și, mai mult sau mai puțin așteptată, are o relevanță vitală în cadrul ordinii noastre. Mă refer la modificarea care sub titlul Modificare a codului Civil en materia de prescripción se realiza a través de la Disposición Final Primera de la citada Ley y que viene a reducir de 15 a 5 años el plazo de prescripción de las acciones personales que no tengan plazo especial de prescripción.
El acortamiento del plazo general de prescripción de las acciones personales hasta un tercio de su duración, es obvio que viene a favorecer al deudor y a prejudicar al acreedor, deși considerăm că nu este o măsură care ar trebui să surprindă pe nimeni. Desde hace tiempo viene suscitando polémica la existencia de un plazo de prescripción ciertamente amplio para la prescripción de la mayoría de obligaciones contractuales frente al reducido plazo de un año previsto para el resarcimiento de las responsabilidades extracontractuales.
În plus, trebuie să recunoaștem că, privit dintr-o perspectivă pur temporală, nu pare că 5 ani ar putea fi considerați un termen scurt. Mai mult decât atât, pare un termen rezonabil pentru ca un creditor mai mult sau mai puțin diligent să adopte măsurile necesare pentru a exercita și a-și exercita dreptul său, în special dacă avem în vedere posibilitatea de a interrumpe prescrierea acestui termen.
Ajunși în acest punct trebuie să ne întrebăm: Ce acțiuni personale se ven afectadas de modificare și începând cu ce moment?
Sunt afectate toate acele acțiuni care pot apărea ca urmare a unei responsabilitate contractuală și că, în general, în majoritatea cazurilor, nu este stabilit un termen special de prescriere. Adică, toate cele care provin din neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei obligații contractuale, fie că este:
- O prestare de servicii.
- O relație comercială mercantilă.
- O afacere între particulari.
- Deuda ordinaria.
Por lo que respecta al momento a partir del cual debe tenerse en cuenta dicho plazo, debemos remitirnos a lo previsto en la Dispoziția Transitoria Quinta de la mencionada Ley 45/2015, de 5 de octubre, care stabilește că "el tiempo de prescripción de las acciones personales que no tengan término especial de prescripción, nacidas ante de la fecha de entrada en viguro de esta Ley, se regirá por lo dispuesto en el artículo 1939 del Código Civil".
Por su parte el artículo 1939 del Cod civil stabilește că "la prescripción comenzada antes de la publicación de acest cod se regirá por las leyes anteriores al mismo; pero si si desde que fuera puesto en observancia transcurriese todo el tiempo en él exigido para la prescripción, surtirá ésta su efecto, aunque dichas leyes anteriores se requiriese mayo lapso de tiempo".
Por lo tanto, es importa tener en cuenta que, a partir de ahora, el ejercicio de cualquier acción que nazca de una relación contractual mantenida a partir del pasado 7 de octubre de 2015, y que no tenga previsto un plazo especial, prescribirá a los cinco años, según la modificación introdcida en el artículo 1964 del Cod civil, y no en el plazo de 15 años al que nos tenía acostumbrados hasta hace poco el Código Civil.
Dimpotrivă, la relațiile existente anterior la data menționată se va continua să se aplice termenul menționat de 15 ani.
Juan Carlos Angulo Valdearenas.
Socio/Partener.
Por último, hay hay que recordar que en el caso de Cataluña el Código Civil Español tiene carácter supletorio, por lo que para determinar el plazo de prescripción de algunas acciones personales deberemos tener en cuenta lo previsto en los artículos 121.20 y 121.24 del Libro Primero del Código Civil de Cataluña.
Romanian 
English 
Spanish 
Italian